De ce sa pui suflet intr-o profesie care nu iti place ?

Petrecem cea mai mare parte a zilei la munca. Lunea poate fi motiv de bucurie sau de tristete sacaitoare. Daca te duci doar de placere la serviciu, atunci considera-te norocos si inchide articolul. Daca, in schimb, te gandesti cu bucurie numai la zilele libere, atunci citeste mai departe, vei fi surprins (in mod placut, te asigur).

Copil plangandIn copilarie visai sa devii cosmonaut, inventator sau poate magician. Iti faceai planuri peste planuri si erai sigur ca le vei duce la bun sfarsit. Anii au trecut insa, fara ca visurile tale sa se indeplineasca. Iata-te posesor al unui job care te lasa oarecum rece si al unui salariu care nu prea reuseste sa iti ridice moralul.

Vestea cea buna este ca nu e niciodata prea tarziu sa incerci sa iti indeplinesti cele mai indraznete visuri. Vestea cea proasta este ca, momentan, te gasesti prins intr-un prezent pe care ti l-ai dori un pic mai altfel din punct de vedere profesional. Atunci de ce ai pune suflet in ocupatia ta actuala ? Cele patru intamplari de mai jos vorbesc de la sine.

Ileana este invatatoare. A petrecut ani grei  la Bucuresti studiind din rasputeri ca sa ajunga avocat. Dezamagita de mai multe esecuri, s-a intors in satul ei natal si s-a angajat la scoala. Acum preda la clasa a patra si are copii cuminti. Doar Camelia cea balaie o supara in ultima vreme. Se lauda mereu ca vrea sa devina invatatoare, dar nu si-a mai facut temele de doua saptamani. « Copiii din ziua de azi nu mai vor sa puna mana pe carte ! O s-o las repetenta, sa se invete minte ! Dar daca are probleme ? Parca in ultima vreme e mai tacuta decat de obicei… »

Intr-o zi, o ia deoparte, hotarata sa afle adevarul :

– Camelia, tu erai o eleva buna. In ultima vreme nu ti-ai mai facut temele, de ce ?

Fetita se aproprie de ea si ii sopteste la ureche :

– L-au dat afara pe tata… N-avem lumina, ca n-am mai platit-o… Trebuie sa il ajut pe tata la treburi, ca mama nu mai e. Si cand termin e deja noapte… E iarna si se intuneca repede… Va rog, sa nu afle ceilalti copii, ca o sa rada de mine…

Sufletul Ilenei se umplu de lacrimi. A doua zi ii darui fetitei o lanterna micuta si zece baterii de rezerva.

– E pentru tine. Promite-mi ca o s-o folosesti doar ca sa inveti.

 

Copil fericitIonut s-a nascut cu un defect de vedere relativ frecvent intalnit : ochii lui nu erau aliniati cum trebuie. A avut mare noroc ca a intalnit un medic pediatru care a invatat-o pe mamica lui sa il opereze pana la varsta de un an. Acum baietelul vede viata cu alti ochi si are toate sansele sa capete acea vedere 3D care lipseste copiilor cu strabism care s-au operat prea tarziu. Danut, colegul lui de joaca, are sapte ani. S-a nascut cu aceeasi problema, insa el n-a fost la fel de norocos. Nu toti medicii sunt la fel de informati sau dornici sa ajute. Pentru el, filmele 3D vor ramane un mister de nedescifrat si nu va intelege niciodata de ce alti copii sunt atat de bucurosi cand privesc prin acei ochelari haiosi.

 

Elena e maturator stradal. Nu trece o zi fara sa isi reproseze ca nu a invatat carte. E vineri. Parculetul dintre blocuri e aproape pustiu si plin de gunoaie. A terminat curatenia pe jumatate, dar nu mai are tragere de inima. Priveste dispretuitor la resturile de mancare imprastiate in jurul leaganelor si hotaraste ca e suficient. Isi strange lucrurile si pleaca. In urma ei, o fetita zburdalnica si taticul ei intra in parculet hotarati sa se distreze. Fetita alearga in sus si in jos, bucuroasa de frumoasa zi de primavara. Deodata, zareste pe jos o bucatica de banana.

– Mmmmm, sunt bune bananele !

O ridica repede de jos si o mananca cu pofta. Se uita intrebatoare la taticul ei, dar el vorbeste iar la telefon si nu o vede. Daca ar sti ea ca infima bucatica tocmai i-a « daruit » o chinuitoare infectie, cu zeci de injectii si cu multe zile de spitalizare. Cele mai grele zile din micuta ei viata…

 

Otilia e pensionara. Are hainele cernite si inima pustie. Acum un an a pierdut iubirea vietii ei. Timp de cincizeci de ani l-a iubit ca o nebuna. Cincizeci de ani care au trecut ca o naluca. N-au avut copii, dar au fost nedespartiti. Pana anul trecut… Dar i-a promis ca va merge inainte cu fruntea sus si acum e momentul sa faca primul pas. Zareste o vitrina plina cu esarfe colorate si, pentru prima oara dupa un an de lacrimi, zambeste visatoare. Dragul ei i-a oferit o esarfa rosie la prima lor intalnire. Intra in magazin cu inima usoara si le priveste cu nesat.

– Aratati-mi, va rog, esarfa aceea albastra. Sau s-o iau pe cea verde… A, si aveti si pe galben. Pot sa o vad si pe cea rosie ?

Se bucura ca un copil si le-ar lua pe toate daca n-ar avea pensia atat de mica. Dar vanzatorul nu vede bucuria ei. Vede doar un client nehotarat care ii pune nervii la incercare.

– Pe lila aveti cumva ?

– Hai mamaie, ca mi le-ai ravasit pe toate ! Mai bine du-te si cumpara-ti flori, ca te cauta moartea pe-acasa !

O lacrima mare si grea ii strabatu obrazul plin de riduri. Ce bine ar fi fost daca era asa. Dar pe ea n-o mai cauta nimeni…

 

Fiecare poveste are la baza o intamplare adevarata si ne invata ca orice meserie – oricat de neinsemnata ar parea la prima vedere – are importanta ei si ca trebuie sa pui un strop de suflet in tot ceea ce faci. Sa fii implinit inseamna in primul rand sa stii cum sa traiesti in armonie cu cei dragi si sa gusti in fiecare zi din micile bucurii ale vietii. Si poate ca intr-o zi, fara sa vrei, vei ajuta si tu vreun baietel sa vada viata cu alti ochi.

Acest articol a fost publicat în Social. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la De ce sa pui suflet intr-o profesie care nu iti place ?

  1. valeronful spune:

    UN OM ADEVĂRAT este cel care luptă să se autodepașească și să-și urmeze un vis.
    HANDICAP înseamnă să te trezești dimineața doar pentru că trebuie; să mergi la un birou care nu-ți place; să stai într-o relație doar din obișnuință, …

  2. Mariana spune:

    Intr-adevar, este nevoie de mult curaj sa lasi in urma rutina si sa iti urmezi visul. In vremurile astea care ne tot incearca la fiecare pas (m-am saturat de cuvantul „criza”, deci caut sinonime), cred ca stim cu totii ca este destul de greu sa reusesti sa faci intotdeauna tot ceea ce iti propui. Uneori depui eforturi uriase ca sa realizezi ceva si esti rasplatit doar cu lacrimi. Insa si mai grav ar fi fost daca nu ai fi incercat deloc. Da, merita sa lupti pentru un viitor mai bun si, indiferent ce se intampla in viata ta, merita sa iti aduci aminte intotdeauna ca este bine sa fii Om cu cei din jur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>